Demistificarea reformei sistemului de pensii

Septembrie 19, 2009 § 1 comentariu

În cadrul şedinţei cu numărul 28 a Clubului IDEA am discutat intens asupra unei singure chestiuni: reforma sistemului de pensionare. Invitaţii speciali ai şedinţei au contribuit la faptul că discuţia nu numai că a fost angajantă, dar a şi oferit o imagine integrată asupra stării de fapt a lucrurilor din acest domeniu.

Nu am să insist asupra tuturor aspectelor discutate, dar voi oferi aici un rezumat al câtorva din „ideile alternative” generate în cadrul discuţiilor:

1. Sistemul PAYG nu mai funcţionează

Principiul solidarităţii generaţiilor, impregnat în sistemul de pensii Pay As You Go (PAYG), a funcţionat atâta timp cât raportul dintre salariaţi şi funcţionari era categoric în favoarea primilor. Creşterea speranţei de viaţă a stricat legătura dintre cele două categorii, înclinând balanţa în favoarea pensionarilor. Probabil, acest lucru nu s-ar fi întâmplat dacă creşterea speranţei de viaţă era însoţită în mod constant de creşterea vârstei de pensionare. Însă, în condiţiile când vârsta de pensionare este un lucru dat prescris de legislaţie, societatea nu acceptă de-a gata ideea să lucreze mai mulţi ani înainte de a fi în drept să beneficieze de pensie.

Respectiv avem de-a face cu un gap: contribuţiile nu mai sunt suficiente pentru a achita pensiile în mărimea aşteptată (rata de înlocuire a salariilor). Ca sistemul să funcţioneze „normal” este necesar, din punct de vedere strict matematic, fie ca pensia să devină mai mică, fie ca pensionari să fie mai puţini. Din punct de vedere economic, însă, o pensie mai mică e un non-sens, iar o vârstă de pensionare mai mare, deşi logică, este extrem de nepopulară. Apropo, în momentul de faţă nici nu mă refer la Republica Moldova; problema e aceiaşi în plan internaţional. În Moldova, însă, ea este acutizată de migraţia peste hotare a unei părţi însemnate de potenţiali contribuabili.

Deci. Ce-i de făcut? (…) Citeşte continuarea articolului pe pagina Clubului IDEA

Anunțuri

Sărăcia… în profunzime

August 21, 2009 § Lasă un comentariu

big mac

Cât timp costă un hamburger, un kg de pâine, un kg de orez sau un iPod Nano?

O modalitate de a ne face o părere despre costul sărăciei în Republica Moldova este prin prisma faptului că pentru a obţine acelaşi bun care se vinde şi în alte ţări un moldovean trebuie să lucreze mai mult timp. În acest sens, UBS a combinat indicele Big Mac cu veniturile populaţiei din diverse oraşe şi a obţinut un indicator sintetic nou – câte minute trebuie să lucreze un moscovit, unui newyorkez sau un bucureştean pentru ca să-şi poată permite un Big Mac? A adăugat acestor statistici preţurile la pâine, orez şi la iPod Nano de 8 GB şi a produs un clasament destul de sugestiv.

Am adăugat acestor date, informaţia privind preţul unui Big Mac, unui kilogram de pâine, unui kilogram de orez şi a unui iPod Nano de 8 GB la Chişinău şi am realizat că un chişinăuean trebuie să lucreze de 7 ori mai mult decât un newyorkez pentru a-şi cumpăra un hamburger identic şi de 5 ori decât un moscovit. În schimb locuitorul de capitala keniană va lucra şi mai mult decât moldoveanul pentru a obţine acelaşi lucru.

(…) Citeşte continuarea articolului pe pagina Clubului IDEA

Discrepanţe regionale privind cauzele mortalităţii

Mai 29, 2009 § Lasă un comentariu

Republica Moldova fiind o ţară relativ mică, mă aşteptam ca statistica cauzelor de deces să releve o situaţie cât de cât omogenă în profil regional. Eventual, aş fi găsit explicaţie discrepanţelor dintre cauzele de deces în mediile urban şi rural. În schimb găsesc următoarea statistică. « Read the rest of this entry »

Where Am I?

You are currently browsing the social category at Economistul.