2009: un an nefast pentru piaţa de capital

Februarie 2, 2010 § Lasă un comentariu

Interviu pentru ECOnomist.

Anul 2009 va rămâne printre cei mai răi din istoria pieţei de capital din Republica Moldova. Doar în primii doi ani de existenţă a Bursei d

autor: Ion CHIŞLEA, ECONOMIST

Anul 2009 va rămâne printre cei mai răi din istoria pieţei de capital din Republica Moldova. Doar în primii doi ani de existenţă a Bursei de Valori rulajul bursier a fost mai mic decât în acest an, în anul 1995 când bursa şi-a lansat activitatea la sfârşit de an şi  în  1996, când volumul tranzacţiilor bursiere s-a cifrat la 11.5 mil. lei sau 2.5 mil. dolari potrivit cursului de atunci al leului. În 2009 rulajul a ajuns la aproximativ 140 mil. lei sau circa 10 mil. USD acest volum fiind mai mic şi faţă de cel din 1997, când a constituit 178 mil. lei.

Criza a redus drastic interesul investitorilor pentru valorile mobiliare ale societăţilor moldoveneşti, dar trebuie luate în calcul şi multiplele disfuncţionalităţi ale pieţei valorilor mobiliare, care aşa şi n-a devenit pe parcursul anilor un instrument eficient de finanţare a economiei reale.

În ultimul timp tot mai insistent este acreditată ideea că actuala criză, pe lângă multitudinea de efecte negative, ar avea şi unul destul de pozitiv, cea de a oferi oportunităţii pentru însănătoşirea mediului de afaceri. Ar fi oare valabilă această idee şi pentru piaţa noastră de capital? Cum apreciază experţii evoluţia pieţei de capital în anul 2009 şi care sunt prognozele pentru 2010? « Read the rest of this entry »

Când vom avea credite ieftine?

Decembrie 16, 2009 § 1 comentariu

Interviu acordat pentru Ion Chișlea de la ECOnomist.

Economia reală a fost tot timpul afectată de problema creditelor scumpe. Această problemă a fost ridicată şi la nivel de stat. Îmi amintesc cum ex-preşedintele Voronin ameninţa băncile prin anii 2005-2006 cu venirea unor jucători de nivel internaţional pe piaţa bancară moldovenească, care vor schimba starea de fapt, ce se instaurase aici. El se baza probabil pe faptul că băncile europene vor veni cu noi reguli de joc (cele existente în ţările lor de origine), vor atrage băncile moldoveneşti într-o competiţie, căreiea acestea nu-i vor putea face faţă. De fapt discursul respective a fost abandonat imediat ce s-a schimbat structura acţionariatului la Victoriabank.

Este interesant, că în realitate s-a întâmplat contrariul celor prognozate de Voronin şi noii jucători de pe piaţa bancară moldovenească au acceptat regulile de joc existente aici, politica de creditare rămânând aceeaşi.

Mai nou, şi noua guvernare a atins de câteva ori această problemă, fără, însă a o pune frontal.

Reieşind din aceasta…

IC: Cum s-a ajuns la această situaţie?

SH: În situația descrisă faceți o asumare și anume, faptul că băncile străine au acceptat, contrar așteptărilor, regulile de joc formate pe piața autohtonă. Nu cred că această descriere este exactă. Inițial, intrarea unor bănci străine pe piața a fost caracterizată de introducerea întețirea concurenței pe o serie de segmente noi – credite de consum și credite ipotecare. În tot cazul, către luna septembrie 2008, contractarea unui împrumut era o chestiune relativ simplă indiferent dacă banca era filiala unei bănci străine sau nu.

După care a survenit criza economică care a pus mari semne de întrebare față de calitatea împrumuturilor acordate. Băncile sau confruntat cu problema deteriorării calității portofoliului de credite – ponderea creditelor nefavorabile s-a dublat pe parcursul anului 2009.

În aceste condiții, excesul de prudență în politica creditară a băncilor a condus la faptul că împrumuturile au rămas scumpe în pofida faptului că Banca Națională a diminuat agresiv ratele de referință.

IC:  Aer putea spera antreprenorii moldoveni la condiţii de creditare mai lejere?

SH: Pentru ca condițiile de creditare să devină mai lejere ar urma ca băncile să perceapă niște semnale convingătoare de reluare a creșterii economice. E drept că aici avem de-a face cu un cerc vicios – băncile vor relua creditarea sectorului real al economiei odată cu recuperarea ritmurilor de creștere economică, însă ritmurile de creștere nu pot fi recuperate atâta timp cât ratele la credite sunt excesiv de înalte.

Astăzi, economia Moldovei activează în condițiile unei deflații. Dacă ratele nominale ale dobânzii au rămas la nivelul anterior crizei – circa 20-25%, apoi ratele reale s-au dublat. Această situație nu poate rămâne neschimbată. În prezent băncile comerciale preferă să facă plasamente sigure cu o dobândă minimală la Banca Națională, în loc să-și asume riscurile creditării. Consecința acestui fapt este că băncile comerciale produc pierderi pentru acționarii proprii. De aceea sunt sigur că situația se va schimba la cel mai mic semnal de revigorare economică.

IC: Cum s-ar putea ajunge la aceasta? Cum ar putea guvernul şi BNM să contribuie la acest lucru?

SH: Ceea ce ne așteptăm de la Guvern este ca acesta să orchestreze un imbold pentru relansarea economică. Modul natural de a face acest lucru este prin efectuarea investițiilor în infrastructură. Însă, în condițiile precare în care se află finanțele publice este mai simplu de zis decât de făcut. De aici și dorința guvernanților de a antrena în acest proces partenerii externi de dezvoltare.

La rândul său, pentru Banca Națională este cazul să se întrebe de ce coborârea ratelor de referință a dobânzilor nu s-a soldat cu un impact palpabil asupra ratelor creditării. Impresia mea este că abia recent acest lucru se încearcă a se realiza prin vărsarea unor lichidități suplimentare pe piața monetară ca rezultat al procurărilor de valută. Ca să fim corecți trebuie să admitem că politica monetară expansivă a fost promovată și mai înainte – prin diminuarea ratelor dobânzii și a ratelor rezervelor obligatorii, însă cu pași mult prea timizi.

IC: Care sunt cauzele decalajului tot mai mare dintre ratele dobânzilor la depozite şi credite?

Ratele dobânzii la depozite au urmat exact același trend ca și ratele de referință ale Băncii Naționale. Adică, au scăzut. Ratele la credite au întârziat, de fapt au rămas la același nivel, din motivele expuse anterior – lipsa unor proiecte creditare sigure.

IC: S-ar putea spune că există o înţelegere de cartel între băncile moldoveneşti, care îşi menţin cota de clienţi şi nimeni nu atentează la clienţii altcuiva iar totodată se menţin ratele la un nivel care îi satisface pe toţi jucătorii?

SH: Nu cred în existența unui cartel bancar din cauza că în condițiile prezenței pe piață a 15 bănci comerciale, un cartel ar fi imposibil de administrat. Nivelul concurenței pe piață se apreciază prin indicele concentrării, a cărui valori sub 10% reprezintă concurența desăvârșită, iar peste 18% – concurență imperfectă. În Republica Moldova, acest indice este de cca. 12%.

Dacă ar fi să sondăm mai adânc această temă ar urma să ne întrebăm care sunt relațiile de afiliere între bănci și clienții mari. Eventual un client care este acționarul majoritar al unei bănci poate să-și permită să „tolereze” niște condiții de creditare mai puțin avantajoase știind că profitul la care renunță este în favoarea instituției financiare la care este acționar. Dacă această situație este caracteristică pentru Moldova – nu dispun de date în această privință – atunci cei care suferă sunt ÎMM-uril care sunt clar dezavantajate.

Diminuarea deficitului comercial cu răsturnări de clasament

Mai 7, 2009 § Lasă un comentariu

Pentru prima oară după mulţi ani, exportul net influențează pozitiv creşterea PIB-ului, chiar dacă o face în condiţiile când atât exporturile, cât şi importurile se contractă. Rămâne să vedem dacă această „ameliorare” a balanţei de bunuri va fi în stare să echilibreze pierderile masive înregistrate în industrie.

Lucru curios, diminuarea comerţului extern s-a produs în condiţiile unor răsturnări de clasament atât la exporturi cât şi la importuri. « Read the rest of this entry »

Impactul recesiunii: probleme pentru mulţi, avantaje pentru unii

Aprilie 7, 2009 § Lasă un comentariu

În cadrul celei de-a 12 şedinţe a clubului am discutat despre recesiunea economică mondială şi impactul acesteia asupra ţării. O întrebare care „circulă” şi care, probabil, îi preocupă pe toţi este dacă recesiunea economică mondială poate sau nu poate fi valorificată în interesul ţării. Am avut un consens deplin în privinţa faptului că recesiunea per se, nu este în niciun caz o oportunitate şi nu aduce decât probleme: diminuarea confidenţei, scăderea consumului, ciclul vicios generat de scăderea preţurilor, micşorarea vânzărilor, vulnerabilitatea externă şi creşterea şomajului. « Read the rest of this entry »

Planul A pentru prevenirea crizelor financiare

Martie 24, 2009 § Lasă un comentariu

fiaCu aproximativ o lună în urmă am publicat o postare în care am vorbit despre reglementări prescriptive și reglementări normale (negative) în raport cu criza financiară globală. În finalul articolului am propus pentru dezbatere soluția unui asigurator global anti-criză, ce-i drept, fără al dezvolta cu prea multe detalii.

Acest lucru, precum și un articol semnat de Dani Rodrik de la Universitatea din Harvard pentru revista The Economist m-a deterimant să revin la tema respectivă. Economistul american se pronunță împotriva unei soluți globale pentru criza financiară mondială menționând printre argumentele de fond: « Read the rest of this entry »

Reglementarea globală a finanţelor – Planul B

Martie 18, 2009 § Lasă un comentariu

Am abordat tema reglementărilor naturale şi reglementărilor prescriptive vis-a-vis de sistemul financiar, optând în favoarea unui reglementator global şi un depozitar global care ar interveni în caz de criză sistemică. Consider că ideea este în continuare interesantă deşi mai jos propun atenţiei o opinie diferită. « Read the rest of this entry »

De ce avem nevoie de deficit bugetar?

Martie 18, 2009 § Lasă un comentariu

slicing-the-deficitUrmare a crizei financiare din 1998 în Republica Moldova s-a instaurat o aversiune (perfect explicabilă!) față de acumularea deficitului bugetului public național și finanțarea acestuia din contul acumulării datoriei publice. Este un lucru de la sine înțeles, căci în anii ce au urmat crizei, serviciul datoriei publice a constituit o povară grea pentru dezvoltarea țării și a amânat cu câțiva ani scăderea indicatorilor sărăciei. Am învățat lecția într-atât de bine încât astăzi deficitul bugetar a devenit o temă la care nici nu îndrăznim să ne gândim. Intenționez să abordez acest tabu fără prejudecată și să sugerez o politică fiscală expansionistă în pofida prudenței adoptate de autorități.  « Read the rest of this entry »

Where Am I?

You are currently browsing the criza financiară category at Economistul.