O criză a pensiilor poate fi de zece ori mai gravă decât cea actuală

Martie 11, 2010 § 3 comentarii

Articol publicat în ECOnomistul.

autor: Ion CHIŞLEA

Evoluţia situaţiei demografice din Europa, inclusiv din Republica Moldova ne duce spre o criză demografică de proporţii. La noi situaţia este şi mai gravă din cauza unui sistem de pensii nereformat şi politicilor populiste, care au menţinut censul de pensionare la un nivel scăzut.

În consecinţă, până la urmă reformele în cauză vor fi totuşi făcute, însă ele vor fi mai dureroase, confirmând încă odată afirmaţia că reformele întârziate costă mult mai scump.

Cât de gravă poate fi o criză a pensiilor?

Îmbătrânirea şi reducerea populaţiei în statele Uniunii Europene va avea un impact de circa zece ori mai grav asupra economiilor statelor comunitare prin comparaţie cu actuala criză financiară şi economică globală, aceasta este concluzia unui raport publicat de Parlamentul European la sfârşitul lunii ianuarie a acestui an, citat de cotidianul online de business http://www.Wall-Street.ro.

Ca urmare, reformarea sistemelor publice de pensii, readucerea lor pe baze mai sustenabile şi, în plus, stimularea sistemelor de pensii private trebuie sa fie priorităţi imediate ale autorităţilor din toate statele comunitare.

„În timp ce efectele actualei crize sunt semnificative, ele vor părea minuscule prin comparaţie cu impactul îmbătrânirii populaţiei, care va fi de circa zece ori mai mare şi va lovi cu gravităţi diferite statele europene. De aceea, reformarea sistemelor de pensii este o necesitate”, arată raportul.

„Unele reforme au fost însă stopate sau chiar întoarse de pe traseu în unele state membre UE, dar aceste decizii vor avea efecte adverse devastatoare, pentru că fac reformele necesare din viitor cu atât mai costisitoare şi dificil de realizat”, afirmă experţii Uniunii Europene, analizând sistemele de pensii şi perspectivele demografice ale tuturor celor 27 de state UE.

În timp ce efectele crizei actuale ar putea să fie resimţite în economiile statelor membre UE chiar şi timp de un deceniu, criza demografică este un fenomen centenar, ale căror efecte nu vor dispărea nici măcar după anul 2050.

Criza actuală a distras însă atenţia unor state de la problemele ce vor fi întâlnite pe termen lung. Multe state au întârziat sau amânat reformele din sistemul public de pensii, preferând să contracteze datorie publică pentru a menţine sistemele actuale de pensii, nesustenabile pe termen lung.

Până în anul 2060, însă, rata medie de dependenţă la nivel european (rata de dependenţă = populaţia de peste 65 de ani / populaţia cu vârsta între 15-64 de ani) se va dubla, ceea ce face presiunile asupra sistemelor publice de pensii complet insuportabile.

„Niciun sistem de pensii nu poate supravieţui unei asemenea dublări a raportului pensionari:salariaţi”, arată raportul.

În timp ce actuala criză financiară şi economică globală a majorat raportul cheltuieli/venituri al sistemelor publice de pensii cu procente cuprinse în medie între 5% şi 15% în statele UE, criza demografică va dubla practic raportul cheltuieli/venituri prin aceasta dublare a ratei de dependenţă. De aceea, experţii UE afirmă că actuala criză va fi depăşită de zece ori ca intensitate de viitoarea criză demografică a pensiilor, pe care literatura de specialitate o numeşte „bomba cu ceas a demografiei şi pensiilor (demographic timebomb)”.

Având în vedere faptul că reformele în domeniu sunt de strictă necesitate, dar ele sunt nepopulare şi dificil de implementat, experţii europeni recomandă adoptarea de reforme care să aşeze sistemul public de pensii „pe pilot automat”, cu mijloace de indexare şi autoreglare care să reacţioneze automat la schimbările din sfera demografică şi a finanţelor publice.

Printre măsurile neapărat necesare, raportul UE notează creşterea vârstei de pensionare, reducerea metodelor de indexare a pensiilor de stat, precum şi accentul pus mai puternic pe sistemele de pensii private, ca piloni complementari ai sistemului public.

Criza demografică ar putea lovi Moldova mai devreme decât ţările UE

Un studiu elaborat de Fondul ONU pentru Populaţie şi Comisia Naţională pentru Populaţie şi Dezvoltare arată că populaţia Republicii Moldova ar putea să se reducă cu un milion, până la 2.6 mil de locuitori în 2050, în cazul în care tendinţele demografice din ultimii 18 ani se vor perpetua.

În ultimii 18 ani rata natalităţii (numărul născuţilor vii la 100 000 locuitori) a scăzut aproape de 2 ori, de la 17.7% în anul 1990 la 10.9% în anul 2008. Situaţia este complicată şi mai mult de migraţia masivă, în ultimul timp fiind tot mai accentuată tendinţa ca emigranţii moldoveni să nu mai dorească să revină acasă. Dată fiind îmbătrânirea rapidă a populaţiei, şi, respectiv reducerea numărului de contribuabili la asigurările sociale, dar şi din cauza că până în prezent sistemul de pensii existent la noi n-a fost reformat, bazându-se în continuare aproape în exclusivitate pe pensiile de la stat, este foarte probabil, ca prognozele Parlamentului European să se materializeze la noi mult mai repede decât în Occident.

Mai mult ca atât, din cauza că problema pensiilor a fost în permanenţă politizată nici un guvern moldovean n-a mai îndrăznit să pună în discuţie necesitatea continuării procesului de majorare a vârstei de pensionare, stopat la începutul deceniului. Însă după cum evoluează situaţia acest lucru în curând va deveni inevitabil. Reieşind din această stare de fapt se impun două întrebări: cât va mai putea fi amânată majorarea vârstei de pensionare şi ce ar trebui să conţină reformarea sistemului de pensii pentru a reduce la minim impactul problemelor demografice asupra economiei?

Sorin Hadârcă, expert financiar independent:

Elementul cheie al reformei este tranziţia la sistemul bazat pe contribuţiile individuale.

În realitate, trebuie să ne mişcăm contra cronometru, căci în Republica Moldova, îmbătrânirea populaţiei ca efect al scăderii natalităţii este secundară faţă de fenomenul de „baby boom” care s-a produs în anii 50 ai secolului trecut. În anii de după cel de-al doilea război mondial, natalitatea a crescut brusc producând o generaţie care acum intră în vârsta de pensionare. Or, acest fenomen urmează să schimbe radical raportul dintre salariaţi şi pensionari înclinând balanţa în favoarea celor din urmă.

În termeni practici, acest lucru înseamnă că sistemul de pensii bazat pe solidaritatea generaţiilor va intra foarte curând în impas, numărul de salariaţi este insuficient pentru a asigura volumul şi mărimea pensiilor.

Am discutat acest lucru în cadrul unei şedinţe a Clubului IDEA în septembrie 2009 şi se pare că soluţiile care se impun nu pot fi decât comprehensive. Cu siguranţă că elementul cheie al reformei sistemului de pensionare este tranziţia de la sistemul actual bazat pe solidaritatea generaţiilor (pay as you go) la sistemul bazat pe contribuţiile individuale. Este ca şi cum am spune că fiecare salariat urmează să-şi facă în mod obligatoriu economii pentru vârsta de pensionare când îşi va pierde capacitatea de a munci. Faptul că aceste „economii” sunt investite într-un fond de pensii public sau privat ţine de nuanţe, esenţial fiind faptul tezaurizării contribuţiilor. Sistemul propus este mai avantajos decât cel actual din cauza că motivează salariaţii să contribuie pentru propria pensie. Spre deosebire de sistemul actual, care tolerează salariile „în plic” (căci, oricât de mult ar contribui, pensia oricum va fi mică), sistemul de pensii bazat pe contribuţii se bazează pe un principiu simplu şi coerent: cum îţi vei aşterne aşa şi vei dormi.

Pe cât de convingător n-ar fi sistemul propus, tranziţia de la un sistem la altul nu este simplă. Efectiv, tranziţia presupune ca dintr-un moment X, contribuţiile de asigurări sociale să nu mai fie folosite la plata pensiilor, ci să fie tezaurizate. Şi atunci, din ce surse să fie achitate pensiile actualilor pensionari? Sursele clasice de finanţare a tranziţiei – emisia datoriei publice sau veniturile din privatizare, nu prea ne stau la îndemână, mai ales în contextul crizei economice şi a stării precare a bugetului public naţional. Prin urmare, fără un ajutor din partea partenerilor de dezvoltare, tranziţia la noul sistem este o reformă himerică.

Ca să fim credibili în acest sens, dar şi ca în scopul de a evita agravarea situaţiei pe termen scurt, este necesar să se facă câţiva paşi mai puţin populari – majorarea censului de pensionare şi stoparea achitării pensiilor pentru populaţia economic activă. Prima din măsurile indicate mai sus, are menirea să modifice coraportul dintre numărul de angajaţi şi pensionari, uşurând „povara” pensiilor. Cea din urmă reformă ţinteşte următoarea situaţie: pensia este un drept care se „câştigă” din momentul în care cetăţeanul pierde capacitatea de muncă. Atâta timp cât el este activ din punct de vedere economic – munceşte şi primeşte un salariu, cetăţeanul nu poate beneficia de pensie. În schimb, el va beneficia de o pensie majorată în cazul când se pensionează cu un stagiu de muncă mai mare.

Anunțuri

Tagged: , ,

§ 3 Responses to O criză a pensiilor poate fi de zece ori mai gravă decât cea actuală

  • Sorine, cum poti impaca neoliberalismul pe care-l profesezi in politicile economice cu pasiunile pentru stanga (Zizek and Co)? sau nu le impaci? asteapta in curand o critica de stanga „naprasnica” a reformei sistemului de pensii pe care o propui 🙂

    • Zenu spune:

      🙂 Prin „intervenţia regulatorie necesară a statului”. Iată şi această definiţie de pe wiki:

      „Prin neoliberalism este desemnat un concept filosofico-social şi politico-economic care se bazează, printre altele, pe liberalismul clasic şi pe teoria neoclasică şi care urmăreşte minimizarea influenţelor statului asupra evenimentelor economice. Spre deosebire de laisse-faire-ul liberalismului clasic se consideră necesară intervenţia regulatorie a statului pentru garantarea pieţelor funcţionale.”

      Deşi trebuie de adăugat că nu mă împac deloc uşor cu neoliberalismul şi nici cu liberalismul clasic. Păroasa Mână Invizibilă – am scris şi-am polemizat la acest subiect mai înainte. Dacă te referi la privatizări şi la sistemul de pensii bazat pe contribuţii, apoi ultimul nu e neapărat să fie privat, iar privatizările le justific prin incapacitatea statului de a administra o afacere. Acum de când edilul capitalei a plafonat salariile directorilor de întreprinderi de stat, cred şi mai puţin în capacitatea ăstora de a… nu fura. 🙂

  • un fel de trackback…am comentat sumar modelul „bazat pe contributii individuale
    pe blog…vezi aici…http://www.spranceana.com/sa-imbatranim-decent-1142.html

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

What’s this?

You are currently reading O criză a pensiilor poate fi de zece ori mai gravă decât cea actuală at Economistul.

meta

%d blogeri au apreciat asta: