Când vom avea credite ieftine?

Decembrie 16, 2009 § 1 comentariu

Interviu acordat pentru Ion Chișlea de la ECOnomist.

Economia reală a fost tot timpul afectată de problema creditelor scumpe. Această problemă a fost ridicată şi la nivel de stat. Îmi amintesc cum ex-preşedintele Voronin ameninţa băncile prin anii 2005-2006 cu venirea unor jucători de nivel internaţional pe piaţa bancară moldovenească, care vor schimba starea de fapt, ce se instaurase aici. El se baza probabil pe faptul că băncile europene vor veni cu noi reguli de joc (cele existente în ţările lor de origine), vor atrage băncile moldoveneşti într-o competiţie, căreiea acestea nu-i vor putea face faţă. De fapt discursul respective a fost abandonat imediat ce s-a schimbat structura acţionariatului la Victoriabank.

Este interesant, că în realitate s-a întâmplat contrariul celor prognozate de Voronin şi noii jucători de pe piaţa bancară moldovenească au acceptat regulile de joc existente aici, politica de creditare rămânând aceeaşi.

Mai nou, şi noua guvernare a atins de câteva ori această problemă, fără, însă a o pune frontal.

Reieşind din aceasta…

IC: Cum s-a ajuns la această situaţie?

SH: În situația descrisă faceți o asumare și anume, faptul că băncile străine au acceptat, contrar așteptărilor, regulile de joc formate pe piața autohtonă. Nu cred că această descriere este exactă. Inițial, intrarea unor bănci străine pe piața a fost caracterizată de introducerea întețirea concurenței pe o serie de segmente noi – credite de consum și credite ipotecare. În tot cazul, către luna septembrie 2008, contractarea unui împrumut era o chestiune relativ simplă indiferent dacă banca era filiala unei bănci străine sau nu.

După care a survenit criza economică care a pus mari semne de întrebare față de calitatea împrumuturilor acordate. Băncile sau confruntat cu problema deteriorării calității portofoliului de credite – ponderea creditelor nefavorabile s-a dublat pe parcursul anului 2009.

În aceste condiții, excesul de prudență în politica creditară a băncilor a condus la faptul că împrumuturile au rămas scumpe în pofida faptului că Banca Națională a diminuat agresiv ratele de referință.

IC:  Aer putea spera antreprenorii moldoveni la condiţii de creditare mai lejere?

SH: Pentru ca condițiile de creditare să devină mai lejere ar urma ca băncile să perceapă niște semnale convingătoare de reluare a creșterii economice. E drept că aici avem de-a face cu un cerc vicios – băncile vor relua creditarea sectorului real al economiei odată cu recuperarea ritmurilor de creștere economică, însă ritmurile de creștere nu pot fi recuperate atâta timp cât ratele la credite sunt excesiv de înalte.

Astăzi, economia Moldovei activează în condițiile unei deflații. Dacă ratele nominale ale dobânzii au rămas la nivelul anterior crizei – circa 20-25%, apoi ratele reale s-au dublat. Această situație nu poate rămâne neschimbată. În prezent băncile comerciale preferă să facă plasamente sigure cu o dobândă minimală la Banca Națională, în loc să-și asume riscurile creditării. Consecința acestui fapt este că băncile comerciale produc pierderi pentru acționarii proprii. De aceea sunt sigur că situația se va schimba la cel mai mic semnal de revigorare economică.

IC: Cum s-ar putea ajunge la aceasta? Cum ar putea guvernul şi BNM să contribuie la acest lucru?

SH: Ceea ce ne așteptăm de la Guvern este ca acesta să orchestreze un imbold pentru relansarea economică. Modul natural de a face acest lucru este prin efectuarea investițiilor în infrastructură. Însă, în condițiile precare în care se află finanțele publice este mai simplu de zis decât de făcut. De aici și dorința guvernanților de a antrena în acest proces partenerii externi de dezvoltare.

La rândul său, pentru Banca Națională este cazul să se întrebe de ce coborârea ratelor de referință a dobânzilor nu s-a soldat cu un impact palpabil asupra ratelor creditării. Impresia mea este că abia recent acest lucru se încearcă a se realiza prin vărsarea unor lichidități suplimentare pe piața monetară ca rezultat al procurărilor de valută. Ca să fim corecți trebuie să admitem că politica monetară expansivă a fost promovată și mai înainte – prin diminuarea ratelor dobânzii și a ratelor rezervelor obligatorii, însă cu pași mult prea timizi.

IC: Care sunt cauzele decalajului tot mai mare dintre ratele dobânzilor la depozite şi credite?

Ratele dobânzii la depozite au urmat exact același trend ca și ratele de referință ale Băncii Naționale. Adică, au scăzut. Ratele la credite au întârziat, de fapt au rămas la același nivel, din motivele expuse anterior – lipsa unor proiecte creditare sigure.

IC: S-ar putea spune că există o înţelegere de cartel între băncile moldoveneşti, care îşi menţin cota de clienţi şi nimeni nu atentează la clienţii altcuiva iar totodată se menţin ratele la un nivel care îi satisface pe toţi jucătorii?

SH: Nu cred în existența unui cartel bancar din cauza că în condițiile prezenței pe piață a 15 bănci comerciale, un cartel ar fi imposibil de administrat. Nivelul concurenței pe piață se apreciază prin indicele concentrării, a cărui valori sub 10% reprezintă concurența desăvârșită, iar peste 18% – concurență imperfectă. În Republica Moldova, acest indice este de cca. 12%.

Dacă ar fi să sondăm mai adânc această temă ar urma să ne întrebăm care sunt relațiile de afiliere între bănci și clienții mari. Eventual un client care este acționarul majoritar al unei bănci poate să-și permită să „tolereze” niște condiții de creditare mai puțin avantajoase știind că profitul la care renunță este în favoarea instituției financiare la care este acționar. Dacă această situație este caracteristică pentru Moldova – nu dispun de date în această privință – atunci cei care suferă sunt ÎMM-uril care sunt clar dezavantajate.

Where Am I?

You are currently viewing the archives for Decembrie, 2009 at Economistul.