Stilurile de lucru ale greierului şi furnicii

August 26, 2009 § 1 comentariu

A existat o vreme când am ocupat o poziţie managerială. Nu pretind că dispun de calităţile necesare pentru rolul de lider de facto, dar am fost în poziţia de lider de jure, adică conform regulamentului. Am avut 60 de subalterni. Majoritatea mă mai salută. 🙂

Să intru în rolul de lider nu a fost uşor, dar a mers şi, pe măsură ce mă acomodam, la acest rol, am descoperit câteva trucuri importante. Cel mai relevant a fost să aflu că oamenii sunt diferiţi, inclusiv în maniera de a-şi îndeplini sarcinile de serviciu. Nu râdeţi, perspectiva unui subaltern (a mea la o anumită etapă) a fost că toţi sunt mai mult sau mai puţin la fel: echilibru rezonabil între discuţii la cafea şi muncă entuziastă.

În realitate, am descoperit că în muncă există Greieri – persoane creative şi eficiente (atunci când sunt entuziasmaţi de lucru) şi Furnici – persoane care cunosc dedesubtul fiecărui detaliu tehnic şi cărora puţin le pasă de chestiunile ce ţin de strategie. Ţin să menţionez că aici mă disociez de fabula lui Esop introdusă în literatura română de Donici unde Greierul este sinonimul omului petrecăreţ şi nepăsător. Vorbim doar de „greierii buni” .

Într-o postare recentă, Tony Morgan (TM) face cunoscută metoda de a conduce oamenii creativi. Mă subscriu întocmai. La cele spuse de el ai adaug propriile obiservaţii precum şi metoda de a conduce bunii executori (SH). Ambele metode le-am învăţat făcând (learning by doing).

(…) Citeşte continuarea articolului pe pagina Clubului IDEA

Sărăcia… în profunzime

August 21, 2009 § Lasă un comentariu

big mac

Cât timp costă un hamburger, un kg de pâine, un kg de orez sau un iPod Nano?

O modalitate de a ne face o părere despre costul sărăciei în Republica Moldova este prin prisma faptului că pentru a obţine acelaşi bun care se vinde şi în alte ţări un moldovean trebuie să lucreze mai mult timp. În acest sens, UBS a combinat indicele Big Mac cu veniturile populaţiei din diverse oraşe şi a obţinut un indicator sintetic nou – câte minute trebuie să lucreze un moscovit, unui newyorkez sau un bucureştean pentru ca să-şi poată permite un Big Mac? A adăugat acestor statistici preţurile la pâine, orez şi la iPod Nano de 8 GB şi a produs un clasament destul de sugestiv.

Am adăugat acestor date, informaţia privind preţul unui Big Mac, unui kilogram de pâine, unui kilogram de orez şi a unui iPod Nano de 8 GB la Chişinău şi am realizat că un chişinăuean trebuie să lucreze de 7 ori mai mult decât un newyorkez pentru a-şi cumpăra un hamburger identic şi de 5 ori decât un moscovit. În schimb locuitorul de capitala keniană va lucra şi mai mult decât moldoveanul pentru a obţine acelaşi lucru.

(…) Citeşte continuarea articolului pe pagina Clubului IDEA

Economia cadourilor în calitate de instrument anticriză

August 19, 2009 § Lasă un comentariu

Manifestarea cea mai evidentă a crizei economice este deteriorarea vânzărilor. Observând statisticile oficiale privind volumul vânzărilor cu amănuntul, nu ne scapă atenţiei faptul că acestea au scăzut destul de drastic (vezi Fig. 1). Ceea ce nu ne spun însă statisticile oficiale (preţurile sunt comparabile) este că aceste vânzări se realizează graţie unor reduceri masive. O exurise fugară prin oricare din supermarketurile capitale va releva că între buticuri se duce o concurenţă acerbă la capitolul „reduceri”: -40%; -50%; -70%; -80%. Desigur retailerii sunt suficient de şmecheri în privinţa politicii de preţuri, astfel încât marfa dorită nu este niciodată aceea pentru care se anunţă reducerea generoasă, dar admitem că, actualmente, pentru aceeaşi cantitate de mărfuri se achită o cantitate mai mică de lei.
Fig. 1 Vânzările scad

Fig. 1 Vânzările scad

Lucrul acesta stă aproximativ invers atunci când e vorba de a face un cadou. În acest caz, preţul este mai puţin relevant pentru a motiva decizia de procurare. De regulă (şi aici sunt nevoit să fac o generalizare), se reiese dintr-un preţ fix. Adică, mergând la magazin avem o idee generală despre cât intenţionăm să cheltuim pe cadou; dacă nimerim peste reduceri – cu atât mai bine, procurăm mai multe cadouri sau procurăm un lucru mai de preţ.

Cu alte cuvinte, în condiţiile unor reduceri masive de preţ avem următoarele tipuri de comportament:

  1. atunci când e vorba de achiziţiile personale: procurăm atâta cât avem nevoie, cheltuind mai puţini bani; în timp ce
  2. atunci când e vorba de cadouri: cheltuim atâta cât intenţionam să cheltuim, achiziţionând mai multe bunuri.

(…) Citeşte continuarea articolului pe pagina Clubului IDEA

Where Am I?

You are currently viewing the archives for August, 2009 at Economistul.